În cazul unui prieten imaginar, copilului nu îi este influențat comportamentul, deși în același timp recunoaște faptul că nu este real. Un prieten imaginar este uneori invizibil, alteori poate fi sub forma unui animal plușat sau păpușă. Acesta este tratat ca fiind real. De asemenea, poate avea orice formă, mărime, poate varia de la om la animale, obiecte sau creaturi fantastice.
Într-un studiu la care au participat copii între 5 și 12 ani, s-a constatat că 46 % dintre aceștia au declarat că au prieteni imaginari. În studiile precedente, vârsta participanților era mai mică și procentul mai mic (Pearson et al, 2001).https://doi.org/10.1046/j.1365-2214.2001.00167.x.
În alt studiu, aproximativ 65 % din copii (mai mici de 7 ani) aveau un prieten imaginar, un procent mai mic aveau cei peste 7 ani (Gleason, 2017). https://doi.org/10.3758/s13420-017-0284-z
Prietenii imaginari apar in jurul vârstei de 3-4 ani. Uneori, au rol de suport. Un copil care a trecut prin evenimente mai dificile și care, de cele mai multe ori, e singur la părinți, poate este neglijat, respins, nu are animale de companie, (câini, pisici, etc.), creează un prieten imaginar pentru a avea un partener de joacă si un mediu în care își poate exprima emoțiile și gândurile, fără rețineri. Astfel, prietenul imaginar poate reprezenta o resursă importantă de suport, îl ajută să facă față situațiilor cu care se confruntă. Prietenii imaginari acordă suport necondiționat, ascultă cu atenție si păstrează secretele. De obicei, copiii abuzați sau traumatizați apelează la acești prieteni imaginari. Faptul că acești copii au prieteni imaginari nu înseamnă că sunt copii cu probleme psihice. Acești prieteni imaginari dispar odată cu înaintarea in vârstă. http://Taylor, M. (2001) Imaginary Companions and the Children Who Create Them, Oxford University Press
Si copiii sociabili pot avea prieteni imaginari, pe care ii îndrăgesc, inspirându-se din povești, jocuri sau desene animate.
Adesea, prietenii imaginari au aceleași preferințe cu ale copilului, de asemenea, pot avea și aceleași lucruri care nu le plac. Părinții pot afla mai multe despre copilul lor prin intermediul prietenului imaginar: pasiunile, temerile și sentimentele acestuia.
Psihologul va poate recomanda anumite activitati. Pe măsură ce copilul explorează și se integrează, nu va mai avea nevoie de prietenul imaginar. Sunt importante studiile longitudinale care au evidențiat faptul că simptomele psihotice ale copiilor sunt de natură familială și ereditară și sunt asociate cu factori de risc social (urbanism); deficiențe de natură cognitivă la vârsta de 5 ani; factori de risc familiali (vulnerabilitate emoțională maternă), probleme de comportament, emoționale și educaționale la vârsta de 5 ani; afecțiuni comorbide, inclusiv auto-vătămare (Polanczyk et al., 2010)(doi:10.1001/archgenpsychiatry.2010.14).
Evaluarea copiilor ce declară prezența prietenilor imaginari necesită atenție suplimentară, recomandându-se evaluări ulterioare.
Psiholog Ginette Smaranda
Dragi parinti, nu este niciodata prea devreme sa consultati un specialist !
Programeaza-te la 07-2346.2346.
Apeleaza la un psiholog pentru o evaluare psihologica. Te putem ajuta.
Pentru a fi la curent cu articolele publicate aboneaza-te.
helpstartabc.com 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.